CSR-ul - un fenomen de psihologia maselor

Chiar asa sa fie?

Au existat si exista organizaţii care au o importanta activitate de CSR, practicata din convingerea proprietarilor/acţionarilor sau ca urmare a identificarii unor oportunitati de dezvoltare a propriului mediu de afaceri.
In primul caz, compania respectiva nu s-a uitat in mod specific la randamentul investitiei pe care o face, pentru ca in viziunea lor nu era vorba de o alocare de buget care sa fie supusa unui asemenea criteriu, iar in cel de-al doilea caz a fost vorba de o modalitate prin care ei au inteles sa isi dezvolte piata lor de interes, sau mediul de afaceri in care activau si sa contribuie la binele social, in acelasi timp.

Au existat, de asemenea si grupurile care sa stranga fonduri pentru diverse cauze si apoi sa munceasca pentru a pune in aplicare ideile pe care « le-au vandut ».

Alaturi de aceste 2 categorii, mai exista o serie lunga de companii care practica CSR, ONG-uri care folosesc conceptul de CSR pentru a atrage fondurile atat de necesare precum si organizatii si indivizi care se intereseaza de acest domeniu, cum ar fi domeniul academic (mai ales institutiile care predau economie si management) sau media.

Perceptia conform careia, o companie are si alte responsabilitati in afara acelora legate strict de actionarii/proprietarii sai si a celor legate de legislatia in vigoare din tara/tarile in care isi desfasoara activiatea este un rezultat a ceea ce se numeste « psihologia maselor » si trebuie inteles si tratat ca atare.

Societatii ii este foarte usor sa atribuie reponsabilitatea altcuiva : unei divinitati, unui guvern… si de ce nu, unei companii!